Etichete

, , ,

…sau cum a devenit iarna, anotimpul depresiilor!

În principal, iarna ne este „vândută” la nivel de concept, ca un anotimp al bucuriei, al strălucirii, al cadourilor, al bunătății și iertării. Și bineînțeles că este anotimpul lui : ” Fie ca…orice…să îți aducă orice!”. Deci! de ce și cum s-a transformat iarna într-un anotimp al depresiilor???!!!

Pentru că, minunatul nostru creier este antrenat pentru dramă, tristețe, suferință. Ca entități, noi gestionăm și integrăm mult mai ușor durerea, ca experiență, decât o stare autentică de bucurie.

De ce?… pentru că așa este construită această lume, pe un munte de suferință și experiențe pline de dramatism, pe războaie și boli, pierderi, trădări. Și atunci, când la nivel de ADN acesta este bagajul nostru emoționalo-informațional, este foarte greu de integrat și acceptat brusc o infuzie de strălucire, mai ales dacă viața ta ( în special la nivel interior) nu are niciun pic de frumos.

În plus, la frig și întuneric secreția noastră de endorfine scade considerabil, indiferent de câtă ciocolată am mânca, cu gândul ascuns ” Lasă că până la vară dau eu jos”…sau nu; adunând, astfel, din mers și vreo două sentimente de vinovăție, numai bune pentru starea noastră de „bine și fericire”.

Așa că, acesta fiind pe scurt contextul în care ne este livrat acest ” anotimp al bucuriei”- forțate, creierul nostru reacționeză la toată avalanșa de stimuli vizuali, auditivi, olfactivi aducând la suprafață din străfundurile subconștientului toate dramele personale și de familie, mai mici sau mai mari , și în loc ca toată acea strălucire ce te ia de ochi să te încarce și să-ți aducă alinare ( dacă nu vindecare), apare un gol atât de mare, că uneori nici cele mai mari dovezi de iubire ale celor din jur, nici antidepresivele nu vor reuși să te treacă puntea peste acest minunat „anotimp al bucuriei”.

Îmi este din ce în ce mai clar, că lumea noastră este construită pe fracturi logice ( pe care creierul nostru nu le poate gestiona), că programele contradictorii au devenit un mod de viață, că oamenii SE mint pe sine, așa cum respiră, dar ne mirăm cum de au crescut numărul bolnavilor de cancer sau depresivii.

Creierul nostru, așa cum am mai spus, este darul nostru cel mai de preț. Să ne împrietenim cu el, este cea mai fascinantă provocare a vieții noastre. Și odată primii pași făcuți pe această cale, cu siguranță iarna chiar va fi un anotimp al bucuriei, fără alte stimulente și fără să te fi drogat. Și atunci, chiar vom și putea iubi, autentic, fără bariere și un ” te iubesc” din fapte și din gesturi, până la extaz… pentru că, toată acestă experiență nu va mai fi percepută ca o amenințare la programele și automatismele neuronale, nu va mai produce senzația de scurt- circuit tradusă prin stări de amețeală, panică și o dorință nebună de a fugi cât mai departe de cel sau cea care-ți induce această stare.

Acestea fiind zise, până la momentul morții, să fie ” Valar Dohaeris”- sau” All men must serve!”…cui? în primul rând LOR!!!

 

 

 

Reclame