Etichete

… de o vreme încoace, m-am tot gândit la faptul că nu reușesc să înțeleg cum funcționează această lume, cu regulile ei absolut haotice, în care bunul-simț și corectitudinea sunt considerate prostie și inadaptare, cu relații interumane disfuncționale, cu boli ce apar de niciunde, accidente de tot felul.

Și, pentru că sunt un Căutător, am reușit să-mi mai aduc un strop de lumină în înțelegerea acestei lumi. Dar, de ce aș vrea eu să o înțeleg, dacă tot simt că nu îi aparțin???… pentru eventualitatea în care, Reîncarnarea este una din rotițele ce învârt haotic Spiritele pe aici, și pentru a nu mai intra niciodată în acest joc al Ielelor.

În principal, cei ce viețuiesc prin acest plan se împart în patru categorii : cei prinși cu totul în planul fizic-social, impostorii- cei care se prefac a fi Spirituali ( diverși maeștri, guru, învățători) dar care sunt perfect integrați și adaptați manipulărilor societății, cei prinși în planul Spiritual și au renunțat total la social ( categorie aproape nesemnificativă- prea puțini activi, și mulți îngroșând rândurile Spitalelor de psihiatrie), și cei care trăiesc pe linia de fractură dintre social și spiritual.

De ce o numesc linie de fractură și nu limită/ delimitare dintre social și Spiritual?…pentru că, între cele doua nu mai este doar o graniță, ci aproape o prăpastie, deasupra căreia ar trebui să supraviețuiască cei care traiesc după codul moral al legilor divine, dar sunt încă prinși în obligațiile societății.

Când mă refer la codul moral al legilor divine, nu vorbesc despre cuvântul din ce în ce mai golit de sens și conținut al Bisericii, ci despre a trăi corect și autentic cu tine, atunci când Gândul și Dorința îți sunt Cuvânt, și Cuvântul dat, îți devine Faptă!

Am ajuns la acestă înțelegere plecând de la o discuție zilele trecute, în care subiectul era/ de ce să facem sau nu facem copii… Pentru mulți, copii sunt un act social și oarecum religios, că așa e cuvântul vechiului testament când ni s-a spus „mergeți și vă înmulțiți și stăpâniți Pământul”- mai ales pentru cei din primele doua categorii, cei din a treia categorie ori exclud total această variantă, ori procreează spre a aduce jertfă și ofrandă divinului, iar pentru cei din ultima categorie reprezintă un act de Iubire, intimitate profundă, și comuniune  armonioasă psiho-emoțională cu partenerul.

E drept, că pentru a ajunge la Iubire și intimitate profundă cu un altul, ar trebui să devii intim cu gândurile și dorințele tale, să înțelegi modul în care societatea te-a programat prin dresajul numit Educație, să te iubești și să te accepți cu erorile tale, cu acțiunile ce ți-au fost generate de traumele copilăriei sau de frica excluderii din trib/ societate, frica de abandon și singurătate.

Pentru primele două categorii viața are o rutină, un plictis și vor muri ” impacați cu sine” crezând că și-au făcut datoria față de această lume, dar inconștienți de datoria ce-o aveau față de Sine.

A treia categorie…nu o pot descrie, din simplul motiv că nu interacționeză direct, cu noi cei viețuitori în două picioare pe această planetă, numită Pământ.

Dintre toți, ultima categorie de umani este cea care chiar merită osteneala de a o înțelege, pentru că aceștia au o energie specială, o bucurie de a trăi și a descoperi, o forță uriașă de a rezolva, mișca lucrurile. Au niște calități din care toți cei din jur ar vrea să se hrănească, dar nimeni, sau aproape nimeni nu și-i asumă să îi ia acasă ( cum se spune popular). De ce nu îi ia nimeni acasă?… pentru că rar reușesc să își găsescă pe cineva pe măsura lor, pentru că ei îți oferă enorm, dar cănd i-ai rănit …e complicată durerea și suferința lor… pentru că la ei cuvântul e cuvânt, indiferent de ce înseamnă ca și faptă acest lucru pentru ei! Iar, dacă totuși, cineva îi ia într-o zi acasă, când diferențele de înțelegere și percepție își fac simțită prezența, ceea ce credeai că ar fi doar o fisura se dovedește în scurt timp o prăpastie.

Dreptu-i că, uriașa lor capacitate de a iubi, este greu de dus și pentru ei înșisi, darămite pentru cei din jur… pentru că iubirea lor obligă la a fi bun, drept, fără măști și meschinării, ceea ce poate deveni foooaaarte complicat. Așa cum spuneam, atât pentru ei, cât și pentru cei din jur.

Și, mai este ceva ce le complică existența enorm, pervertirea de către societate și de către cei care fac jocurile în ea, a acestei energii , pe care eu o consider energia miracolelor, energie numita Iubire. Ei având acces atât de ușor la ea, riscă să credă că toți privesc lucrurile și făptuiesc în viață așa cum fac ei, acordând credit aproape necondiționat celor dragi, și astfel, pot fi mințiți, înșelați, folosiți, manipulați, și împinși până spre starea de autodistrugere prin acesta energie.

Ei sunt incapabili să înțeleagă cum cineva care îi alungă ani de zile la nivel declarativ rămâne, totuși,  lângă ei sprijin în cele mai ciudate și nefericite momente ale vieții lor, că cineva care promite nu poate avea proprietatea și dimensiunea durerii rămase în urma vorbelor goale…

De ce am povestit despre toate acestea???… pentru clipa în care i-ați putea întâlni, și pentru că sunt rari, și pentru că nu au nevoie de mult, dar au nevoie de autentic. Acel puțin, pe care sunteți dispuși să îl oferiți, să fie așa cum le spuneți. Și nu îi răniți gratuit… și poate așa vom învăța mai multe despre noi, ne vom împăca cu sine, vom fi iubiți cu-adevărat și vom primi necondiționat din energia lor și bucuria lor de a trăi!

 

Reclame