… faci o alegere ferma la nivel de entitate spiritualo-energetica, asa cum am facut cand am plecat de ACASA, in marea calatorie de invatare si experimentare a esentei creatore…. dar, in lungul drum de acolo si pana aici, am uitat ce si cine suntem, am uitat de matricea noastra cristalina cu toate potentialele si darurile codate in ea… iar, acum e timpul claritatii, al aducerii aminte; si astfel “plutim” prin retrogradari planetare pentru vindecarea trecutului, spre a ne intalni cu propria noastra alegere, oricare ar fi ea.

Si am ales, timp dupa timp si viata dupa viata… siruri nesfarsite de dorinte, care mai ferme sau mai cu jumatati de masura; si a venit o clipa in care am ales ferm si cu tarie sa iti cauti perechea ACEEA… iubirea totala si perfecta, care te implineste si te transforma….si am plecat curajos la drum, cautand-o in toate locurile pamantului si cerului si cu cat iti doreai mai mult si mai tare, drumul catre ea a devenit cea mai ingusta poteca din viata… si parca tot cerul si pamantul ti-ar sta impotriva… si tu tipi disperat ca nu intelegi de ce???? de ce totul e atat de greu si complicat, de ce nu se deschid brusc cerurile bucuriei si beatitudinii, caci TU doar iti ceri si cauti jumatatea ta primordiala , iubirea aceea rotunda, perfecta, completa.

….dar ce sa vezi, tocmai pentru a te intalni cu EA, marea ta dragoste, trebuie sa te intalnesti intai cu TINE si cu toti demonii tai interiori, cu toate fricile si piedicile, pe care ti le-ai pus vreodata in drumul tau spre dragoste… si drumul e din ce in ce mai greu si anevios, cu piedici si intarzieri…si dam vina pe stele, pe planete retrograde, pe altii….si nu vedem ca totul vine din acea frica teribila de a ne dezbraca pe noi insine de toate mastile faurite cu maestrie in fuga noastra de iubire…

…si cel mai greu, e sa ramai tu cu tine, gol de tot ceea ce nu esti si ai crezut ca ai putea fi… sa te privesti in ochii sufletului tau cu tot curajul, pe care spiritul tau divin ti-l poate da…

…si abia atunci, cand toate drumurile s-au inchis, cand nu mai sunt poteci, carari si usi secrete pe care sa iesi si sa fugi… abia atunci, stii ca te-ai intalnit cu TINE, cel pe care trebuie sa il vindeci pentru a fi intreg la mare intalnire cosmica, cel pe care sa il iubesti mai intai, pentru a putea iubi curat, neconditionat, mai apoi.

 

Si, noi vrem Unime… tipam dupa Unime si ne initiem in sisteme peste sisteme, mergem in grupuri de practica, batem manastirile si noi, fiinte spirituale ii “analizam”, privindu-i superiori pe cei ce nu “lucreaza” pentru Unime.

Dar, NOI, ne-am unit cu noi insine? Ne-am intalnit esenta pura si cristalina ? ne-am vindecat demonii care ne bantuie si ne fura somnul noptilor, adancindu-ne in somnul constiintei a cine si ce suntem, aci, acum si dintotdeauna…. ne-am vazut, sa nu zic daramat, zidurile ce ni le-am construit, ca nici macar noi insine sa nu mai putem ajunge la noi? In schimb, strambam “ spiritual” din nas la vibratia joasa pe care o “ simtim” cand suntem intr-un loc sau intalnim o persoana…. SI Noi vrem Unime si vrem si Marea Dragoste, perechea noastra perfecta cu care sa plutim valsand pe norii iluzorii ai spiritualitatii noastre. Si asteptam… ca doar, de undeva va veni vreun Arhanghel sau vreun Sfant, ceva, si ne va da “obiectul” cautarilor noastre pe tava si pe noi ne va transforma in acel iubit/ iubita pe care cel din fata noastra si-l dorea…

 

SI, Noi vrem Unime si vrem si Marea Dragoste, perechea, jumatatea noastra perfecta in bucurie si abundenta… DAR, NOI am uitat sa vrem a ne uni cu esenta noastra, sa aducem sufletul si spiritul nostru ce sunt complet separate, impreuna! Si am mai vrut ca mastile egourilor noastre sa fie din ce in ce mai stralucitoare sub poleiala ultimelor make-up- uri de firma sau betonate cu ultimele initieri primite in “ Ordine Angelice” sau de alt fel.

 

Noi vrem!!!!… dar am uitat sa primim! … am uitat sa ne primim pe noi insine in viata noastra, cand am plecat sa ne intalnim destinul!

destin

Reclame