Etichete

, ,

M-am tot gândit dacă să scriu sau nu, despre lucrurile cu care m-am tot confruntat de câteva luni încoace…dar cum binele și răul sunt etaloane subiective și totul este doar experiență…de ce nu aș face-o??? Mai ales, că ceea ce simt și trăiesc eu, sunt lucruri pe care le-am văzut și la alții, dar cărora le este frică să își ridice măcar întrebarea, dar să își mai dea și răspunsul.
Astfel, voi începe direct cu o concluzie: Spiritualitatea prost înțeleasă și aplicată dăunează grav sănătății!!! Pe scurt, te aruncă direct în cea mai cruntă depresie( Depresia este cea mai răspândită stare psihică patologică. Se manifestă ca stare de tristețe, pesimism, dezinteres generalizat, lipsa puterii dar și a dorinței de concentrare și de comunicare), combinată cu o mare frică de orice (dacă nu e de la Dumnezeu- este ceea ce aud cel mai des, dacă nu am Drept Divin, dacă nu e momentul optim, dacă e păcat… și tot așa) ajungând, în final, să îți fie frică de a trăi, dar și de a muri.
De zece ani și mai bine de căutări, cursuri, inițieri, rugăciuni și posturi m-am trezit că nu mai știu să râd, că nu mai pot să plâng, să mă bucur și chiar să iubesc…pentru că: Oare e bine în fața lui Dumnezeu? Dacă nu e optim, nu sunt stelele și tarotul aliniate, eu ce fac??? Mă mântui sau înfund cotloanele Iadului??? adun alte plăți karmice???….și așa am ajuns să îmi creez din toate învățăturile spirituale un Iad elaborat, pavat cu multe frici sădite, cultivate, programate, dar foarte spiritualizate.
Și tot așa, am uitat că viața mea e AICI și ACUM și m-am trezit pierdută în vieți trecute, unde credeam eu sau mi s-a spus, că mai e ceva de îndreptat. Așa că, m-am pedepsit și m-am privat de viață și iubire, pentru greșelile unor timpuri, în care, zău, dacă știu că am trăit!! Că de ce să nu îmi fac de lucru, de ce să nu mă pedepsesc când m-aș putea bucura?!? Și așa suntem crescuți cu: nu ai voie și nu e bine! mai turnăm și niște parametri spirituali și treaba este ca și rezolvată: de trăit e păcat sau mai bine „chinuie-te, suferă, căci pentru mântuirea ta o faci! să îți faci drum spre cele Sfinte e și mai păcat! Așa că ne afundăm într-o dilemă din care nici armatele Cerești nu mai sunt capabile să ne salveze. Și probabil singura bucurie ce ne mai rămâne, sunt cei cu plăți și karmă mai grea ca a noastră- vai săracu’!!!
Așa că…am renunțat să mai uit după stele- spiritual vorbind, căci puține lucruri au fascinația unui cer înstelat de vara sau strălucirea Lunii Pline- am renunțat la optim sau neoptim și am ales să mă bucur de frumusețea zilelor anoste sau active și să mă bucur de viață și experiență, căci ea este Dreptul meu Divin, iar Dumnezeu poate face pentru mine DOAR ceea ce El poate face prin mine. Și cum ar putea Creatorul să facă pentru mine bunăstare când eu sunt setat pe frecvența depresiei???
Așa că am ales o altă frecvență, permițând conștient eliberarea limitărilor, pentru că Dreptul nostru Divin este de a fi NELIMITAȚI și MULTIDIMENSIONLI!
Și nu uitați: Respirați! Respirați! Respirați Nelimitare!