DE CE SUNT AICI?

Dr. Les Carter

Specialist în managementul mâniei

Când oamenii vorbesc cu specialistul psiholog, conversaţia se focalizează inevitabil pe conflictele interpersonale şi pe emoţiile care apar: mânie, rănire interioară, ruşine, depresie, anxietate şi altele asemănătoare. Sunt multe aşteptări personale neîmplinite, care lasă individul plin de întrebări şi amărăciune interioară. Parte din sarcina psihologului este să-l ajute să-şi dezvolte modalităţi strategice de a-şi gestiona mai bine aceste conflicte.

Strategia soluţionării conflictelor este un lucru bun, dar nu este cea ce se adresează miezului cel mai profund al problemei. Înainte ca să ne găsim pacea interioară, trebuie ca fiecare dintre noi să ne răspundem la întrebarea fundamentală: de ce sunt aici? Viaţa este o călătorie, iar eforturile noastre de a ne apropia de ceilalţi nu au nici un sens dacă nu ne focalizăm pe locul de unde venim şi pe locul unde vrem să ajungem

După cum aude atât de des un psiholog de la clienţii pe care îi tratează, se pare că un procent foarte mare de oameni vin aici, pe Pământ,  cu scopul de a primi ceva. Luptele cronice cu emoţii precum mânia, depresia şi anxietatea implică faptul că ceilalţi sunt obligaţi să acţioneze în vreun fel anume care să ne asigure fericirea. Când nu se întâmplă acest lucru, fie ne scufundăm în descurajare cronică sau ne complacem într-un comportament manipulativ, încercând să-i facem pe ceilalţi să se comporte astfel încât să ne facă fericiţi. O astfel de gândire conduce inevitabil la comportament de control, limbaj persuasiv şi gândire plină de nevoi şi dorinţe.

Atunci când persoanele se comportă ca şi cum primirea de la ceilalţi reprezintă scopul final al vieţii lor, rareori sunt mulţumiţi în această viaţă întrucât este aproape sigur că ceilalţi n-o să le facă complet pe plac. Aceste persoane nu-şi dau seama că poate şi ceilalţi operează tot de pe o poziţie de receptor. Sunt atât de ocupaţi să încerce să-i controleze, să-i convingă pe ceilalţi şi să-şi atingă propria cale spre fericire, încât nu mai sunt în stare să răspundă cererilor de dăruire din partea celorlalţi. Când un receptor încearcă să manipuleze alţi receptori, apare un cerc vicios de codependenţe care asigură lipsa de sens a vieţii dusă în acest fel.

Deşi pare greu de crezut, viaţa nu înseamnă să primeşte ceea ce vrei sau îţi doreşti. Viaţa are ca scop cunoaşterea inimii Divine şi ancorarea în profunzimea acesteia. Când un scrib s-a apropiat de Hristos şi l-a rugat să-i spună care este cea mai mare dintre legi, acesta nu a ezitat să-i spună: să-l iubeşti pe Dumnezeu atât de intens încât această iubire să producă capacitatea de a-i iubi pe ceilalţi. Divinitatea a dat fiecărui individ viaţă pentru ca fiecare să devină un conductor al iubirii divine. Există multe alte variabile în ecuaţia unei vieţi de succes, dar toate demersurile sunt secundare noţiunii de iubire.

Când ai în minte faptul că te afli aici, pe Pământ, în scopul manifestării iubirii, comportamentul tău de fiecare zi poate fi puternic afectat. De exemplu, când un membru al familiei te înfurie sau te dezamăgeşte, reuşeşti să rezolvi problema luând în considerare relaţia de iubire, sau dai prioritate unui scop mai mărunt? Când interacţionezi cu alte persoane la servici sau în afaceri, îţi foloseşti poziţia pentru a promova bunătatea şi demnitatea sau eşti deviat de ţeluri mai puţin nobile? Când vezi că un prieten suferă, te consideri un emisar al cerului, care-i aduce speranţă sau îl îngropi cu judecata şi critica? Zilnic apar oportunităţi care-ţi permit să-ţi aminteşti de ce eşti aici şi asta se vede în alegerile tale şi răspunsurile la oameni şi evenimente. Poţi să beneficiezi la maxim de ele?

Eu cred că Dumnezeu există şi că scopurile sale transcend timpul. Caracterul Creatorului s-a ancorat în iubire încă dinaintea formării Pământului şi va rămâne aşa mult timp după ce omenirea va înceta să existe. În această viaţă ne găsim într-o stare de mijloc, de tranziţie spre o stare mult mai măreaţă decât cea pe care o cunoaştem. Când credem acest lucru, sarcina fiecăruia este de a răspunde la evenimentele curente într-un mod care reflectă faptul că evenimentul din faţa noastră nu ne defineşte. Înţelegerea scopului acestei vieţi este ceea ce ne defineşte.

Oamenii care nu se întreabă de ce sunt aici au nefericirea de a fi pierduţi în detaliile enervante ale unei vieţi pline cu dezamăgiri şi corupţie. Ei permit, în mod greşit,  circumstanţelor imediate să reprezinte ultima realitate pentru ei. Rezultatul este un efort,  de la început inutil, de a controla evenimentele, ca şi cum ar putea să deţină puteri divine asupra micului lor colţ de Univers.

În fiecare zi jucăm roluri diferite şi fiecare avem sarcinile noastre de îndeplinit. Este Voinţa Divină ca să reuşim să îndeplinim zilnic ceea ce se aşteaptă de la noi. Deciziile zilnice au totuşi cele mai bune rezultate atunci când ne menţinem mintea focalizată pe iubirea care ne-a adus în această lume, pe iubirea care ne susţine cât timp suntem aici şi pe iubirea care ne aşteaptă când ne vom întâlni faţă în faţă cu Creatorul, la finalul ei.

Dr. Les Carter

Reclame