Etichete

, , , , , , ,

Din păcate, în epoca modernă pe care o parcurgem glorios în cautarea ultimului model…. de telefon, mașină, ceas etc., medicina veche, ancestrală a acestei țări intra pe ușa din dos în viețile noastre, importată din îndepărtata Asie și cu nume ce nu rezonează deloc în ADN-ul celor cu multe vieți trăite în acest areal.

M-am întrebat ani de zile cine erau cei care au locuit aici, care le era spiritualitatea și unde sunt 1000 și ceva de ani de la ultimul război daco-roman și până la “prima atestare”, “primul descălecat”. Unde au dispărut cu toții, iar dacă nu au dispărut….ce au facut ei, cum au trăit??? Și astfel am început să caut în izvoare – ce-i drept destul de puțin rămase și mediatizate- despre spiritualitatea, principiile și codurile de viețuire ale celor care au fost înaintașii noștrii, dar de care, din păcate, ne dezicem mai ceva ca de ruda cea mai săracă și incultă a noastră.

Principiile medicinei dacilor ne parvin indirect, prin autori greci.

Platon (Charmide, 156a. Opere complete I, pg. 71, Humanitas 2001) îi atribuie lui Socrate unele afirmații despre medicii traci ai lui Zamolxis “ care credeau că tot așa cum nu se cuvine să încercăm a vindeca ochii fără a fi vindecat capul, tot așa nu trebuie să tămăduim capul fara a ține seama de trup, cu atât mai mult să încercăm a vindeca trupul fără a încerca să tămăduim sufletul!”.

Deci….ce sa vezi!!! dragii de ei știau despre vindecările holistice, despre Suflet și Spirit și integrarea acestora în materialitate prin corpul fizic!… și nu cred că îl citiseră pe Osho, Eckhart Tolle și nici nu făcuseră inițieri cu Mikao Usui… pe care, dacă nu îi amesteci în discuție la o cafea la mall, nu ești la modă; căci există modă și în zona “spirituală”; ce curs, carte sau work-shop ți-ai adăugat în “palmares” și cu ce te mai poți lauda.

Din păcate, cum în școala medicală românească, nicio vorbă despre medicina ancestrală ( acolo îi cităm pe ruși, nemți sau francezi), pentru ca tu, medic cu diplomă, să privești și să înțelegi omul în ansamblu, este nevoie de acele cursuri cu nume ciudate ce nu spun nimic unui “ne-spiritualizat” și neavizat în acest domeniu. Chiar și o competență postuniversitară care te aduce mai aproape de plante și alte remedii oferite de mediul inconjurator se studiază tot după import, neamțul Samuel Hahnemann ( despre care se pomenește în unele documente că ar fi plecat din Sibiu) și englezul dr. Edward Bach. Așa că, mai bine invățăm și cultivăm tradiția germană și pe cea englezească, decat pe cea autohtonă…..

Dar, grecii ne mai salvează și ne amintesc că…

Afecțiunile, la daci, erau tratate in funcție de specificul și localizarea lor, în acest sens medicii utilizând o serie întreagă de leacuri și plante medicinale. Medicul grec Discoride (De materia medica, II-IV) reproduce 35 de denumiri de plante medicinale (corespondente ale celor 38 de remedii florale Bach contemporane) din limba dacă, la care Pseudo-Apuleius (în lucrarea Herbarius) mai adaugă încă 14. Amintesc, dintre acestea, cateva, impreuna cu denumirile actuale din limba română: ionitis și sopitis (aconit, curcubețică, omag, omag-veninos, mărul-lupului), anoupsi (bucatel), anuspe (iarba-câmpului), atilia (arierel), azila (aratel), udacila (boroanța), bles (știr), blis/blita (talpa gâștii), kerkeraphron (ceapa-ciorii), boudalla/boudathla (limba boului), dacina (dedițel), polpoloum/polpoum/polpum (mărar), periborasta (brusture), kourionnekoum (rodul-pământului), absentium/apsenthion/bitumen/bricumum/nitumen/titumen/zired/zonusta/zouoste/zuste (diverse specii de pelin), fithofdedela (fereguța), croustane (crucea-voinicului), dzena/zena (cucuta), tutastra (lubenita/pepene verde), kotiata (meisor-rosu), skiara/skiare/skithe (scai/scaiete/scaius), amalusta (milostiva), dieleia/dieleian (măsălar/măselarița), salia (anason),  laca (iarba-grasă), kardama (broscarița), kallipetalon (cinci-degete), dracor (rozmarin), mantia (mur), mizela (cimbrișor). De precizat că unele dintre plantele cu rol curativ utilizate de daci au și astăzi, în farmacia modernă, aceleași întrebuințări.

Pe baza informațiilor ce au ajuns până la noi de la cei doi autori antici amintiți mai sus, se pot stabili și o serie de afecțiuni în cazul cărora erau utilizate plantele sus numite și nu numai. Aceste plante, în stare pură sau preparate în rețete mai complexe, aveau rol hemostatic, diuretic, antiasmatic, purgativ (ex. Cinuboila), antihemoragic, cicatrizant (ex. Chodela), calmant (ex. Dileina) sau astrigent (ex. Coadama). Tot cu ajutorul plantelor erau tratate ulcerațiile, afecțiunile căilor respiratorii superioare, dar și ale rinichilor sau vezicii urinare. Skiara, de pildă, era utilizată în cazul mușcăturilor de câine sau de șarpe, iar Caropithla avea, printre altele, și rol afrodisiac.

De asemenea, un rol extrem de important în tratamentul afecțiunilor de orice tip îl aveau descântecele și vrăjile (deci putem presupune că strămoșii noștri aveau cunoștințe în domeniul infoenergeticii și a tehnicilor de curățare – importate și folosite în prezent prin practica Reiki), elemente ce contribuiau la indepărtarea influențelor malefice. Acestea erau cunoscute și aplicate mai ales de femei, după cum relatează Arian, în “Fragmente”, III. De asemenea, izvoarele termale erau cunoscute și utilizate de către daci în tratamentul anumitor afecțiuni ale sistemului osos și circulator. Dintre ele, putem aminti izvorul de la Geoagiu, cunoscut în antichitate sub numele de Germisara.

În același timp, după cum relevă sursele literare, dar și descoperiri mai recente ale unor arheologi precum Ion Horațiu Crișan, Constantin Daicoviciu sau Radu Vulpe, stramoșii noștri cunoșteau și utilizau tehnici avansate de chirurgie, dovada în acest sens fiind o serie de obiecte specifice descoperite pe teritoriul locuit de daci, utlizate, printre altele, la efectuarea unor trepanații craniene. Craniul descoperit la Poiana, de pildă, demonstrează practicarea unor astfel de intervenții chirurgicale.

La fel, trusa medicală descoperită la Sarmizegetusa, ce conținea, printre altele, o tabletă medicamentoasă din cenușă de la vulcanii mediteraneeni, cenușă folosită ca absorbant pentru răni, arată un grad avansat al practicării medicinei pe aceste meleaguri. Efectuarea unor intervenții chirurgicale elaborate ar putea fi demonstrată și de descoprirea unor instrumente specifice, precum bisturiu, brici, sondă (cu rol în extragerea corpurilor străine din organism), pensetă, cârlige (pentru ridicarea marginilor unor plăgi) și spatula (Poaina, Brad, Sarmizegetusa Regia). Pentru păstrarea sau transportul lichidelor cu rol curativ erau utilizate recipiente din ceramică, os, piatră sau sticlă.

…..și uite așa, în școala medicală românească, nu există nici măcar un curs informativ în care să se explice că medicina nu a apărut la noi abia acum maxim 200 de ani și că omul înseamnă mai mult decât structură fizică. Nu ar trebui, ca la sfârșitul celor 6 ani de facultate, să știm că pentru orice afecțiune există doar pilula “potrivită”, sută la sută chimică, produsă și comercializată de nenumăratele concerne farmaceutice, al căror scop este de a te convinge cât ești de bolnav. Ar fi necesar să se vorbească și despre cele nevăzute ce susțin viața în corp și despre ciclurile vieții, pentru a nu avea revelații extatice când apar diverși vorbitori importați de peste ocean precum Gregg Braden sau Sal Rachel ( pentru cunoscători…. cel ce “deține” adevărurile evolutive ale vieții terestre și extraterestre)….

Avem și noi profesorii noștri, precum Scarlat Demetrescu (n. in 1872), care fără a interacționa cu nici unul dintre iluștrii vorbitori de azi a scris în anul 1928 “Viața dicolo de mormânt”, în 1932 “Greșeli din alte vieți”, în 1933 “ Cercetări în domeniul metapsihic și spiritist” și in 1939- “ Din tainele vieții și ale universului” – carte ce a avut urmatoarea dedicație:

Închin această carte generației tinere, care va cunoaște prin ea de unde vine, pentru ce s-a născut și unde se va duce după moartea corpului material”.

Să intrăm deci pe această poartă a cunoașterii, pentru a ne bucura în liniște și simplitate de toată splendoarea vieții pe Pamânt!

 wallpaper_dacii_info_zamolxis

Reclame